Adancul insusi

//Adancul insusi
Adancul insusi2019-01-21T18:29:06+00:00

Project Description


Randurile care urmeaza nu sunt decat cateva asociatii libere la primul verset din Dao de Jing scrisa de Lao Zi. Pentru inceput am sa redau acest prim verset: “Cuvantul Tao poate fi rostit insa acesta nu este Tao cel vesnic. Numele sau poate fi numit, insa acesta nu este numele vesnic. Ceea ce nu are nume este inceputul Cerului si al Pamantului; ceea ce are nume este obarsia celor zece mii de fiinte si lucruri. De aceea cel ce nu are niciodata dorinte, ii va cuprinde taina, iar cel mereu impovarat de dorinte, ii va zari hotarul numai. Aceste doua lucruri au aparut dimpreuna, insa au numiri ce se deosebesc – le voi numi laolalta adanci. Mai adanci decat adancul insusi: poarta catre noianul de taine.”
Daca Tao care poate fi rostit nu este de fapt Tao despre care se vorbeste atunci a mai vorbi despre Tao este inutil intrucat oricat ai vorbi oricum nu te-ai referi la adevaratul Tao. Lucrul acesta m-a facut sa ma intreb intotdeauna de ce mai este nevoie de cuvinte vizavi de acest subiect – Tao adica realitatea ultima – cand toti maestri subiniaza tocmai incapacitatea noastra constitutiva de a intelege. Sunt constient ca ceea ce tocmai am spus este relativ fals dar dintr-un anumit punct de vedere este adevarat si pot sustine cu argumente. Sau cu alte cuvinte, care este rostul unei discutii despre Tao din moment ce cuvantul ne induce in eroare? Trebuie sa facem efortul ca in timp ce discutam despre Tao sa tinem in minte faptul ca acest Tao despre care vorbim nu este decat un cuvant care trimite inspre o realitate fara doar si poate altfel decat ceea ce ne imaginam. Desigur, cred ca lipsa unei discutii despre subiectul nostru nu poate decat saraci existenta noastra si tocmai de aceea am incercat sa aflu rostul cuvintelor acestora.
Vesnicia unei realitati, adica asa cum spune textul vesnicia lui Tao nu poate sta intr-un cuvant. Explicatia mea este una foarte simpla si simplista: un cuvant poate fi uitat si pierdut, transformat cu sensuri noi sau modificat in asa fel incat sa nu mai exprime peste timpuri acelasi lucru si atunci nu se poate referi la o aceeasi realitate fixa, nemodificata si nemodificabila. Exista si o dificultate, mie mi se pare constitutiv umana, de a intelege la ceea ce se refera vesnicia, eternitatea, ceva ce incepe (nu stim cum si cand) si nu se mai termina. Noi nu suntem asa: ne nastem,traim si murim apoi. Exista o trecere, un dinamism al vietii noastre, de fiecare data personale, care ne impiedica sa traim azi ca mereu. De altfel esenta noastra umana ne face sa aplicam o aceeasi lege a contradictiei care ne induce adesea in eroare: daca noi suntem limitati si trecatori nu prea poate fi nimic nelimitat si vesnic. Exista acesta idée a divinitatii pe care eu o descalific din cauza existentei sperantei. Speram din tot sufletul sa existe ceva nelimitat si vesnic pentru ca ar putea fi sansa noastra sa nu murim. Aceasta este baza sperantei si nu intelegerea faptului ca ceva ar putea fi in afara duratei, adica a timpului. Problema timpului fara doar si poate este destul de complicata insa ne marcheaza existenta definitiv.
Adica nevoia noastra de a pune cuvinte pentru a lua in stapanire o realitate ne tradeaza pentru ca “ceea ce nu are nume este inceputul Cerului si Pamantului”. Si stim ca daca nu are nume nu poate fi cunoscut, adica pus in minte ca si gandire. Imediat, si nu intamplator, intra in scena dorintele, pentru ca ceea ce nu poate fi cunoscut prin gandire, poate fi cunoscut prin emotie, care este mai aproape de dorinta. Eliminand si dorinta ramane doar emotia pura careia nu trebuie sa i se adauge nimic altceva. Cred ca adesea picam prada gandirii conceptuale despre care se stie ca nu poate cuprinde aceste lucruri, asa cum spuneam mai sus. Obisnuim sa gandim epresia “cel ce nu are niciodata dorinte” in mod fals, ca si cum ar trebui sa ne dorim, pentru a intelege lucrurile mai in profunzime sa nu avem dorinte. Desigur asta e o imposibilitate. A invata sa intelegi propriile dorinte in profunzime si a te raporta diferit odata cu intelegerea, asta da suna posibil. Modul oriental perfectionist de exprimare induce adesea si cu ususinta in eroare. Este insa adevarat ca un om care si-a inteles dorintele profund se poate raporta la ele ca si cand ele nu ar exista, insa asta nu este echivalent cu faptul ca omul respectiv nu are dorinte.
Diferentierea intre cel cu dorinte si cel fara dorinte este una speciala. Mintea noastra in fata oricarei diferentieri se comporta putin ciudat in sensul in care diferentierea pare a fi una foarte clara, cu delimitari stricte. In fond cel cu dorinte vede si el ceva, hotarul, adica limita, intelege ceva din funtionalitatea acestei lumi, nu este un fel de paria. Facand efortul intelegerii propriei functionarii si nu numai , el poate ajunge la un stadiu superior, anume al celui care isi intelege dorintele si lucrul asta ii da posibilitatea unui control mai mare. El, putem presupune chiar cu usurinta, va intelege mai multe lucruri decat un altul care nu face acest efort. Dar drumul consta in raportarea mintii si trairii la dorinta. Adica noi toti care avem dorinte avem in acelasi timp si posibilitatea intelegerii lor – si psihanaliza ne spune asta – adica posibilitatea intelegerii lui Tao (si am spus in mod expres ca este vorba de o intelegere).
Faptul ca “aceste doua lucruri au aparut dimpreuna” mi se pare partea esentiala a acestui verset. Avem in fiecare clipa posibilitatea adancirii in propriile trairi prin folosirea momentului aici-si-acum iar aceasta adancire poate fi vazuta ca miraculoasa. Momentul prezent, asa cum e el, ne ofera de fiecare data posibilitatea de a merge fie pe calea celor zece mii de lucruri, cu dorintele noastre mai mult sau mai putin cunoscute, fie pe calea calmului si insight-ului adica cea a cunoasterii existentei noastre in moduri mai profunde. Insa ceea ce este esential este ca, faptul ca au aparut impreuna presupune ca a incerca sa intelegi o cale aduce cu sine o cunoastere, adesea implicita, a celeilalte. Daca aprofundam calea celor zece mii de lucruri si incercam sa-i identificam radacinile, ne regasim deodata la baza adancului insusi care isi are aceeasi radacina, “poarta catre noianul de taine”. Plecand de la ceea ce ni se intampla in viata de zi cu zi putem ajunge la o intelegere deosebita a felului nostru de a fi si la a descoperi alte dimensiuni in care putem experimente trairi “miraculoase”.
Si desigur momentul aici-si-acum inseamna mult mai mult…

Informatii Contact

Mobile: 0736660777

Web: psihanalitica.com

Videoclipuri recente

Articole recente