Stiinta pare posibila

//Stiinta pare posibila
Stiinta pare posibila2019-01-21T18:35:21+00:00

Project Description


Ceea ce urmeaza poate fi interpretat ca avand un caracter defensiv desi eu prefer sa pun accentul pe cel asociativ. Textul rezulta din lectura catorva randuri din Seminariile braziliene bioniene – mai précis primul capitol. E ca si cum as incerca sa mai salvez ceva din ce-as putea face sau stii avand constiinta faptului ca nu voi reusi, de unde si titlul ales. Ma voi tine totusi destul de aproape de text incercand o aranjare proprie.
Suna atat de bine cand o spune Bion – in cabinet se afla doua persoane inspaimantate de ceea ce nu stiu adica de inconstientul dintre si din ei. Intr-o asemenea situatie nu poate sa nu existe o cantitate mare de nesiguranta iar de fiecare data cand un analist stie ce face in cabinet se poate presupune o cantitate serioasa de rationalizare pentru ca in fond ceea ce stie analistul este o grila alcatuita din concepte care sunt aproximative la realitate dar pe care le foloseste ca si cum ar fi corecte, potrivite, reale. De aceea cei doi trebuie sa fie inspaimantati pentru ca in fond traiesc impreauna intr-un necunoscut din care ies tot felul de stari si idei, iar terapia ar consta in incercarea lor de a nu intra intr-un “colaps nervos” ce apare dintr-o interpretare. Si cu toate astea nu pot renunta la ideea ca analistul traieste cu o iluzie ca totusi stie sau are ceva in plus iar aceasta iluzie face o diferenta majora. Aceasta are legatura cu titlul caci imi pare acum ca stiinta, daca totusi ar putea exista asa ceva – a stii – nu se poate baza decat pe o iluzie reala.
Acum ne putem intreba despre a face ceea ce stii si a stii sa faci ceva. Nu stiu daca ele par acelasi lucru insa mie imi aduc o impresie noua. A face ceea ce stii inseamna a evita ceea ce se intampla intrucat repetarea este imposibila iar a stii sa faci ceva inseamna a apela la o experienta care in prima formulare era imposibila. Nefiind decat un text imi permit sa incerc sa inteleg – repetarea este imposibila din doua motive:1. pentru ca face apel la o realitate statica cu neputinta de gandit si 2. pentru ca presupune conceptul temporalitatii care desigur nu poate avea un sens. Bion pune un accent deosebit pe miscare, pe transformare (ca si cum transformarea nu implica temporalitatea si implicit ar fi posibila). Pentru el nimic nu poate fi definit decat pentru un moment anume, ceea ce poate face gandirea sa devina absurda pentru ca intotdeauna ne referim la un moment prezent care nu este identic cu nimic altceva. De aceea a spune “anxietate” sau “sex” nu inseamna nimic si teoretic ar trebui, intr-o discutie, ca intotdeauna sa ne intrebam la ce anume ne referim cand folosim astfel de termeni, pentru ca fiecare discutie face referite la o stare prezenta si nu la un concept asa cum a fost el inteles de-a lungul timpului. Bion merge chiar mai departe aplicand consecvent aceeasi idee si timpului – in fond credem ca exista ceva ce numim timp insa asta e o definitie, imi vine sa zic sociala, adica am picat de comun acord ca ar exista ceva ce numim timp. In realitate sunt numai momente prezente iar definirea oricarui alt moment – trecut, viitor – este extrem de greu de realizat daca nu imposibil, pentru ca ceea ce urmeaza nu este viitorul ci un alt moment prezent caracterizat de o alta stare care se cere din nou definita – am putea spune “acum sunt anxios”insa nimeni nu ar putea sa inteleaga ce vreau sa spun. Pentru ca fie vor face apel la notiunea de “anxietate” asupra caruia prin conventie am cazut de acord ca e bine s-o folosim, insa aceasta notiune nu poate fi aplicata decat aproximativ starii mele in cel mai bun caz, fie pentru a fi inteles ar trebui sa spun ce anume inteleg eu prin anxietate, adica ce anume simt – folosind desigur cuvinte inexacte – chiar in momentul in care vorbesc, ceea ce, dupa cum se vede deja, ar face ca limbajul meu sa devina de neinteles pentru ca oricum nu as putea decat trai ceea ce simt si nu exprima.
Oricum ceea ce am spus imi face dificila intelegerea “sfatului” de a te gandi la viitor. In fond asta nu este decat o modalitate de a ne proiecta dintr-un prezent intr-o proiectie mintala a unui viitor in conditiile in care textul arata clar – toata temporalitatea din care iti vorbeste pacientul nu reflecta decat un prezent, un aici-si-acum puternic (o idee foarte solida, as zice).
Transformarea ca principiu presupune individualizarea oricarui concept, o dificultate peste care noi nu putem trece si la drept vorbind nici nu trebuie. Constiinta faptului ca o discutie in care se folosesc concepte generale nu este identica decat cu sine, adica nu este decat o discutie in care se folosesc concepte generale este, cred, de ajuns. Iar Bion parca spune ca psihanalistilor le revine sarcina de a afla de ce lucrurile stau asa adica ceea ce eu inteleg din “de ce lucrurile stau asa…”este ca exista un asa in care stau lucrurile si m-as hazarda chiar sa spun ca exista un asa functional, indiferent cum ar fi conceput. Ca acest asa este intr-o transformare continua, ca mintea noastra are sau nu capacitatea naturala de a urma acesta miscare sau ca intelegerea noastra o poate urma, asta este putin dintr-o alta problema. In orice caz insa lucrurile “stau” intr-un asa.
Tot ce am spus pana acum mi se pare ca are legatura cu ceea ce numeam la inceput caracter defensiv. Greu de conceput, gandit ceea ce spune Bion, mai apoi raman cu senzatia ca oricum nu conteaza pentru ca nu am reusit sa spun nimic concret si atunci apare intrebarea utilitatii. Dar daca tot am ajuns pana aici poate ca nu ar fi potrivit sa las lucrul la jumatate.
“Daca puteti incerca si nici dv, nici pacientul dv nu suferiti ceea ce numim, destul de vag, un colaps nervos, ci supravietuiti, atunci inseamna ca amandoi veti fi mai puternici, din punct de vedere mintal, dupa aceasta experienta.” Dupa o interpretare. Uraaa, adica putem totusi sa fim mai puternici, mintal!!! Si asta inseamna doua lucruri pentru mine:1. Ca exista o memorie care inregistreaza si functioneaza adica putem folosi in prezent o experienta si 2. Ca aceste lucruri presupun realizarea emotionala a conceptelor.
Chiar daca tot ceea ce se intampla in terapie poate fi raportat la momentul prezent, asta nu anuleaza ceea ce ne sfatuia Casement si anume de a “exersa” analiza in afara sedintelor pentru a putea in sedinte sa ne bazam pe o structura analitica incorporata si functionala a minti noastre, care sa functioneze ca de la sine. Un mod de a spune altfel ar fi: nu ma gandesc sa ofer o interpretare ci o ofer atunci cand trebuie pentru ca “stiu” ca atunci e potrivita. Daca ne putem elibera mintea atunci cand pacientii ne vorbesc pentru a reactiona cu ceva mai adanc din noi, despre care poate nu stim foarte multe dar pe care ne-am straduit sa-l exersam, poate ca asta ar insemna sa fim intr-un prezent atemporal si evident analitic (desigur un mod absolut nepotrivit de a vorbi). Putem acumula ceva pe care il numim experienta care va reactiona din noi, la fel ca si elementele transferentiale, in fata celuilalt si asta ar fi si rostul analizei personale si a efortului auto-analitic de dupa, a analizei contratransferului si altele. Pe de alta parte fara acest antrenament al inconstientului sau mai précis spus antrenament al constientului in fata inconstientului mi-ar fi greu sa concept realizarea despre care vorbeste Bion. Adica e placut sa stiu ca exista o iluminare brusca si totala dar totusi…
Ma refer la realizarea conceptelor ca la o actiune de a personaliza, a “emotionaliza” conceptele pe care le folosim. Atunci discursul nostru devine viu, poate dificil sau imposibil de inteles, dar evident se inscrie in transformarea naturala. Si-atunci ma pot gandi ca a stii devine posibil insa are limite serioase de care voi uita adesea.

Informatii Contact

Mobile: 0736660777

Web: psihanalitica.com

Videoclipuri recente

Articole recente